La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia universala a drepturilor omului, al carei text îl publicam mai jos. Dupa acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispozitie pentru a publica în mod solemn textul Declaratiei si “pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afisat, citit si comentat, în principal în scoli si în alte institutii de învatamânt, indiferent de statutul politic al tarilor sau teritoriilor”.

Preambul

Considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume,

Considerând ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi în care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvântului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai înalta aspiratie a oamenilor,

Considerând ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta împotriva tiraniei si asupririi,

Considerând ca este esential a se încuraja dezvoltarea relatiilor prietensti între natiuni,

Considerând ca în Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarât sa favorizeze progresul social si îmbunatatirea conditiilor de viata în cadrul unei libertati mai mari,

Considerând ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerând ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,

Adunarea Generala proclama

Prezenta Declaratie Universala a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, având aceasta declaratie permanent în minte, ca prin învatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atât în sânul popoarelor statelor membre, cât si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Articolul 1.

Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.

Articolul 2.

Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari. În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.

Articolul 3.

Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4.

Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; sclavagismul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5.

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.

Articolul 6.

Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7.

Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nicio deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8.

Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9.

Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10.

Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.

Articolul 11
  1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.
  2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal.
Articolul 12.

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13.
  1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.
  2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni în tara sa.
Articolul 14.
  1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte tari.
  2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 15.
  1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.
  2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.
Articolul 16.
  1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacerea ei.
  2. Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
  3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
Articolul 17.
  1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociatie cu altii.
  2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18.

Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât sl privat, prin învataturi, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor.

Articolul 19.

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opniii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20.
  1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.
  2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.
Articolul 21.
  1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
  2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
  3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc perioadic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.
Articolul 22.

Orice persoana, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinându-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23.
  1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.
  2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
  3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.
  4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
Articolul 24.

Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25.
  1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurari independente de vointa sa.
  2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul unei casatorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala.
Articolul 26.
  1. Orice persoana are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie sa fie gratuit, cel putin în ceea ce priveste învatamântul elementar si general. Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
  2. Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
  3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.
Articolul 27.
  1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
  2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.
Articolul 28.

Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

Articolul 29.
  1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
  2. În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.
  3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 30.

Nicio dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act îndreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate în prezenta declaratie.

At December 10, 1948, the General Assembly UNO adopted and proclaimed the Universal Declaration of Human Rights, whose text we publish below. Following this historic act, the General Assembly recommended that Member States to spare no one of the means in their power solemnly to publish the text of the Declaration and “to cause it to be disseminated, displayed, read and commented in mainly in schools and other educational institutions, regardless of the political status of countries or territories.”

Preamble

Whereas recognition of the inherent dignity of all human family members and the equal and inalienable rights is the foundation of freedom, justice and peace in the world,

Whereas disregard and contempt for human rights have resulted in barbarous acts which have outraged the conscience of mankind and the advent of a world in which human beings shall enjoy freedom of speech and belief and freedom from fear and want has been proclaimed as the highest aspiration of the people,

Considering that it is essential that human rights should be protected by the law for man is not compelled to resort, as a solution, to rebellion against tyranny and oppression,

Considering that it is essential to promote the development of friendly relations between nations,

Considering that the United Nations Charter the peoples proclaimed their faith in fundamental human rights, the dignity and worth of human person, equal rights for men and women and have determined to promote social progress and better standards of life in larger freedom,

Considering that Member States have pledged to achieve, in cooperation with the United Nations universal and effective respect for human rights and fundamental freedoms, and respect for their universal and effective,

Whereas a common understanding of these rights and freedoms is of utmost importance for the full realization of this pledge,

General Assembly proclaimed

This Universal Declaration of Human Rights as a common standard of achievement for all peoples and all nations, so that every individual and every organ of society to strive, keeping this Declaration constantly in mind, shall strive by teaching and education to promote respect for these rights and freedoms and by progressive measures, national and international, and their universal and effective both among the peoples of Member States and the peoples of territories under their jurisdiction. Article 1.

All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood. Article 2.

Everyone is entitled to all rights and freedoms set forth in this Declaration without any distinction as, for example, race, color, sex, language, religion, political or other opinion, national or social origin, property, birth or other status. Besides this, there will be no distinction of the political, jurisdictional or international country or territory to which a person belongs, whether it be country or territory shall be independent, trust, non or under any other limitation of sovereignty . Article 3.

Everyone has the right to life, liberty and security of person. Article 4.

No one shall be held in slavery or servitude, slavery and slave trade shall be prohibited in all their forms. Article 5.

No one shall be subjected to torture or to inhuman or cruel, inhuman or punishment. Article 6.

Everyone has the right to recognition everywhere as a person before the law. Article 7.

All are equal before the law and are entitled without any discrimination to equal protection of law. All are entitled to equal protection against any discrimination in violation of this Declaration and against any incitement to such discrimination. Article 8.

Everyone has the right to effective remedy by the competent national tribunals for acts violating the fundamental rights and by the constitution or law. Article 9.

No one shall be arrested, detained or exiled arbitrarily. Article 10.

Everyone is entitled in full equality to a fair and public hearing by an independent and impartial tribunal in the determination of his rights and obligations, rights and obligations and of any criminal charge against him. Article 11

Any person accused of committing a criminal act has the right to be presumed innocent until proved guilty according to law will be in a public trial at which he has had all the guarantees necessary for his defense. No one shall be sentenced for actions or omissions that were not in when they committed a criminal act according to national or international law. It also will not apply any more serious penalty than the one that was applicable at the time the penal offense was committed.

Article 12.

No one shall be subjected to arbitrary interference with his privacy, family, home or correspondence, nor to attacks upon his honor and reputation. Everyone has the right to protection of the law against such interference or attacks. Article 13.

Everyone has the right to move freely and to choose their residence within the borders of each state. Everyone has the right to leave any country, including his own, and to return to his country.

Article 14.

In case of persecution, any person has the right to seek and enjoy asylum in other countries. This right may be invoked in the case of prosecutions genuinely arising from a political crimes or from acts contrary to the purposes and principles of the United Nations.

Article 15.

Everyone has the right to a nationality. No one shall be arbitrarily deprived of his nationality nor denied the right to change citizenship.

Article 16.

As of full age, man and woman, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. They have equal rights to marriage, during marriage and at its dissolution. Marriage shall be entered into only with free and full consent of the intending spouses. Family is the natural and fundamental group unit of society and is entitled to protection by society and state.

Article 17.

Everyone has the right to own property alone as well as in association with others. No one shall be arbitrarily deprived of his property.

Article 18.

Everyone has the right to freedom of thought, conscience and religion: this right includes freedom to change religion or belief, and freedom to manifest religion or belief, alone or with others and in public, as sl private, teaching, practice, worship and observance. Article 19.

Everyone has the right to freedom of opinion and expression: this right includes freedom to hold opinions without interference and freedom to seek, receive and impart information and ideas through any media and regardless of frontiers. Article 20.

Everyone has the right to freedom of peaceful assembly and association. No one shall be compelled to belong to an association.

Article 21.

Everyone has the right to take part in the government of his country, either directly or through freely chosen representatives. Everyone has the right to equal access to public service in his country. Will people be the basis of state power, this will shall be expressed through genuine elections which take place in periodic universal suffrage, equal and expressed by secret vote or by a procedure equivalent to free voting.

Article 22.

Everyone, as a member of society, has the right to social security and is entitled, through national effort and international cooperation, taking into account the organization and resources of each, to obtain the realization of economic, social and cultural rights indispensable for dignity and free development of his personality. Article 23.

Everyone has the right to work, to free choice of employment, to just and favorable conditions of work and to protection against unemployment. Everyone, without any discrimination, has the right to equal pay for equal work. Everyone who works has the right to just and favorable remuneration to assure both himself and his family an existence worthy of human dignity and supplemented, if necessary, by other means of social protection. Everyone has the right to form unions and to join trade unions for the protection of his interests.

Article 24.

Everyone has the right to rest and leisure, including reasonable limitation of working hours and periodic holidays with pay. Article 25.

Everyone has the right to a standard of living to assure health and welfare of his and his family, including food, clothing, housing, medical care and necessary social services and the right to security in the event of unemployment , disability, widowhood, old age or other lack of loss of livelihoods, in circumstances beyond his control. Motherhood and childhood are entitled to special care and assistance. All children, whether born within or outside of marriage, shall enjoy the same social protection.

Article 26.

Everyone has the right to education. Education shall be free, at least in terms of elementary and fundamental stages. Technical and professional education shall be made generally available and higher education shall be equally accessible to all on merit. Education shall be to the full development of human personality and strengthen respect for human rights and fundamental freedoms. It shall promote understanding, tolerance and friendship among all nations, racial or religious groups, and further the activities of United Nations peacekeeping. Parents have a prior right to choose the kind of education for their children.

Article 27.

Everyone has the right to participate freely in cultural life of the community, to enjoy the arts and to share in scientific advancement and its benefits. Everyone has the right to protection of moral and material interests resulting from any scientific, literary or artistic production of which is the author.

Article 28.

Everyone is entitled to a social and international order in which the rights and freedoms set forth in this Declaration can be fully realized. Article 29.

Everyone has duties to the community in which alone is possible the free and full development of his personality. In exercising the rights and freedoms, everyone shall be subject only to limitations as are determined by law solely for the purpose of securing due recognition and respect for the rights and freedoms of others and of meeting the just requirements of morality, public order and general welfare in a democratic society. These rights and freedoms may in no case be exercised contrary to the purposes and principles of the United Nations.

Article 30.

Nothing in this Declaration may be interpreted as implying for any State, group or person any right to engage in any activity or to perform any act aimed at the abolition of the rights and freedoms set forth herein.

Oameni din vechime care au promovat si militat pentru apararea,aplicarea drepturile findamentale ale Omului:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

THOMAS JEFFERSON

 

 

 

 

 

 

 

MAHATMA GANDHI

 

 

 

 

 

 

 

 

NELSON MANDELA

 

 

 

 

 

 

 

MARTIN LUTHER KING.

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI:

TITLUL IPrincipii generale

ARTICOLUL 1 – Statul român

ARTICOLUL 2 – Suveranitatea

ARTICOLUL 3 – Teritoriul

ARTICOLUL 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

ARTICOLUL 5 – Cetăţenia

ARTICOLUL 6 – Dreptul la identitate

ARTICOLUL 7 – Românii din străinătate

ARTICOLUL 8 – Pluralismul şi partidele politice

ARTICOLUL 9 – Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale

ARTICOLUL 10 – Relaţii internaţionale

ARTICOLUL 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern

ARTICOLUL 12 – Simboluri naţionale

ARTICOLUL 13 – Limba oficială

ARTICOLUL 14 – Capitala

TITLUL IIDrepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I – Dispoziţii comune

ARTICOLUL 15 – Universalitatea

ARTICOLUL 16 – Egalitatea în drepturi

ARTICOLUL 17 – Cetăţenii români în străinătate

ARTICOLUL 18 – Cetăţenii străini şi apatrizii

ARTICOLUL 19 – Extrădarea şi expulzarea

ARTICOLUL 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului

ARTICOLUL 21 – Accesul liber la justiţie

CAPITOLUL II – Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

ARTICOLUL 23 – Libertatea individuală

ARTICOLUL 24 – Dreptul la apărare

ARTICOLUL 25 – Libera circulaţie

ARTICOLUL 26 – Viaţa intimă, familială şi privată

ARTICOLUL 27 – Inviolabilitatea domiciliului

ARTICOLUL 28 – Secretul corespondenţei

ARTICOLUL 29 – Libertatea conştiinţei

ARTICOLUL 30 – Libertatea de exprimare

ARTICOLUL 31 – Dreptul la informaţie

ARTICOLUL 32 – Dreptul la învăţătură

ARTICOLUL 33 – Accesul la cultură

ARTICOLUL 34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii

ARTICOLUL 35 – Dreptul la mediu sănătos

ARTICOLUL 36 – Dreptul de vot

ARTICOLUL 37 – Dreptul de a fi ales

ARTICOLUL 38 – Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

ARTICOLUL 39 – Libertatea întrunirilor

ARTICOLUL 40 – Dreptul de asociere

ARTICOLUL 41 – Munca şi protecţia socială a muncii

ARTICOLUL 42 – Interzicerea muncii forţate

ARTICOLUL 43 – Dreptul la grevă

ARTICOLUL 44 – Dreptul de proprietate privată

ARTICOLUL 45 – Libertatea economică

ARTICOLUL 46 – Dreptul la moştenire

ARTICOLUL 47 – Nivelul de trai

ARTICOLUL 48 – Familia

ARTICOLUL 49 – Protecţia copiilor şi a tinerilor

ARTICOLUL 50 – Protecţia persoanelor cu handicap

ARTICOLUL 51 – Dreptul de petiţionare

ARTICOLUL 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

ARTICOLUL 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

CAPITOLUL III – Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 54 – Fidelitatea faţă de ţară

ARTICOLUL 55 – Apărarea ţării

ARTICOLUL 56 – Contribuţii financiare

ARTICOLUL 57 – Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

CAPITOLUL IV – Avocatul Poporului

ARTICOLUL 58 – Numirea şi rolul

ARTICOLUL 59 – Exercitarea atribuţiilor

ARTICOLUL 60 – Raportul în faţa Parlamentului

TITLUL IIIAutorităţile publice

CAPITOLUL I – Parlamentul

SECŢIUNEA 1 – Organizare şi funcţionare

ARTICOLUL 61 – Rolul şi structura

ARTICOLUL 62 – Alegerea Camerelor

ARTICOLUL 63 – Durata mandatului

ARTICOLUL 64 – Organizarea internă

ARTICOLUL 65 – Şedinţele Camerelor

ARTICOLUL 66 – Sesiuni

ARTICOLUL 67 – Actele juridice şi cvorumul legal

ARTICOLUL 68 – Caracterul public al şedinţelor

SECŢIUNEA a 2-a – Statutul deputaţilor şi al senatorilor

ARTICOLUL 69 – Mandatul reprezentativ

ARTICOLUL 70 – Mandatul deputaţilor şi al senatorilor

ARTICOLUL 71 – Incompatibilităţi

ARTICOLUL 72 – Imunitatea parlamentară

SECŢIUNEA a 3-a – Legiferarea

ARTICOLUL 73 – Categorii de legi

ARTICOLUL 74 – Iniţiativa legislativă

ARTICOLUL 75 – Sesizarea Camerelor

ARTICOLUL 76 – Adoptarea legilor şi a hotărârilor

ARTICOLUL 77 – Promulgarea legii

ARTICOLUL 78 – Intrarea în vigoare a legii

ARTICOLUL 79 – Consiliul Legislativ

CAPITOLUL II – Preşedintele României

ARTICOLUL 80 – Rolul Preşedintelui

ARTICOLUL 81 – Alegerea Preşedintelui

ARTICOLUL 82 – Validarea mandatului şi depunerea jurământului

ARTICOLUL 83 – Durata mandatului

ARTICOLUL 84 – Incompatibilităţi şi imunităţi

ARTICOLUL 85 – Numirea Guvernului

ARTICOLUL 86 – Consultarea Guvernului

ARTICOLUL 87 – Participarea la şedinţele Guvernului

ARTICOLUL 88 – Mesaje

ARTICOLUL 89 – Dizolvarea Parlamentului

ARTICOLUL 90 – Referendumul

ARTICOLUL 91 – Atribuţii în domeniul politicii externe

ARTICOLUL 92 – Atribuţii în domeniul apărării

ARTICOLUL 93 – Măsuri excepţionale

ARTICOLUL 94 – Alte atribuţii

ARTICOLUL 95 – Suspendarea din funcţie

ARTICOLUL 96 – Punerea sub acuzare

ARTICOLUL 97 – Vacanţa funcţiei

ARTICOLUL 98 – Interimatul funcţiei

ARTICOLUL 99 – Răspunderea preşedintelui interimar

ARTICOLUL 100 – Actele Preşedintelui

ARTICOLUL 101 – Indemnizaţia şi celelalte drepturi

CAPITOLUL III – Guvernul

ARTICOLUL 102 – Rolul şi structura

ARTICOLUL 103 – Investitura

ARTICOLUL 104 – Jurământul de credinţă

ARTICOLUL 105 – Incompatibilităţi

ARTICOLUL 106 – Încetarea funcţiei de membru

ARTICOLUL 107 – Primul-ministru

ARTICOLUL 108 – Actele Guvernului

ARTICOLUL 109 – Răspunderea membrilor Guvernului

ARTICOLUL 110 – Încetarea mandatului

CAPITOLUL IV – Raporturile Parlamentului cu Guvernul

ARTICOLUL 111 – Informarea Parlamentului

ARTICOLUL 112 – Întrebări, interpelări şi moţiuni simple

ARTICOLUL 113 – Moţiunea de cenzură

ARTICOLUL 114 – Angajarea răspunderii Guvernului

ARTICOLUL 115 – Delegarea legislativă

CAPITOLUL V – Administraţia publică

SECŢIUNEA 1 – Administraţia publică centrală de specialitate

ARTICOLUL 116 – Structura

ARTICOLUL 117 – Înfiinţarea

ARTICOLUL 118 – Forţele armate

ARTICOLUL 119 – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

SECŢIUNEA a 2-a – Administraţia publică locală

ARTICOLUL 120 – Principii de bază

ARTICOLUL 121 – Autorităţi comunale şi orăşeneşti

ARTICOLUL 122 – Consiliul judeţean

ARTICOLUL 123 – Prefectul

CAPITOLUL VI – Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA 1 – Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 124 – Înfăptuirea justiţiei

ARTICOLUL 125 – Statutul judecătorilor

ARTICOLUL 126 – Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 127 – Caracterul public al dezbaterilor

ARTICOLUL 128 – Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie

ARTICOLUL 129 – Folosirea căilor de atac

ARTICOLUL 130 – Poliţia instanţelor

SECŢIUNEA a 2-a – Ministerul Public

ARTICOLUL 131 – Rolul Ministerului Public

ARTICOLUL 132 – Statutul procurorilor

SECŢIUNEA a 3-a – Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133 – Rolul şi structura

ARTICOLUL 134 – Atribuţii

TITLUL IVEconomia şi finanţele publice

ARTICOLUL 135 – Economia

ARTICOLUL 136 – Proprietatea

ARTICOLUL 137 – Sistemul financiar

ARTICOLUL 138 – Bugetul public naţional

ARTICOLUL 139 – Impozite, taxe şi alte contribuţii

ARTICOLUL 140 – Curtea de Conturi

ARTICOLUL 141 – Consiliul Economic şi Social

TITLUL VCurtea Constituţională

ARTICOLUL 142 – Structura

ARTICOLUL 143 – Condiţii pentru numire

ARTICOLUL 144 – Incompatibilităţi

ARTICOLUL 145 – Independenţa şi inamovibilitatea

ARTICOLUL 146 – Atribuţii

ARTICOLUL 147 – Deciziile Curţii Constituţionale

TITLUL VIIntegrarea euroatlantică

ARTICOLUL 148 – Integrarea în Uniunea Europeană

ARTICOLUL 149 – Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

TITLUL VIIRevizuirea Constituţiei

ARTICOLUL 150 – Iniţiativa revizuirii

ARTICOLUL 151 – Procedura de revizuire

ARTICOLUL 152 – Limitele revizuirii

TITLUL VIIIDispoziţii finale şi tranzitorii

ARTICOLUL 153 – Intrarea în vigoare

ARTICOLUL 154 – Conflictul temporal de legi

ARTICOLUL 155 – Dispoziţii tranzitorii

ARTICOLUL 156 – Republicarea Constituţiei